Experiment Oale şi ulcele
Vernisaj: 14 septembrie 2011, orele 17.30, Sala Foaier
…arheologie subiectivă… privire compusă… timpul oalelor – timpul sărbătorii… argument pentru o cultură a recipientului…
Decorate subtil, cu trup de femeie, cu străluciri de smalţ, înflorate sau umile ca vasele ţărăneşti pentru sărbătoarea moşilor de vară, oalele şi ulcelele noastre devin martori tăcuţi ai trecerii noastre prin lume. Exerciţiul nostru imaginar îşi începe drumul cu urme ale unor timpi străvechi, Grecia – Roma – Bizanţ peste care se aşează cuminţi straturile unei culturi vii marcate de gesturile fireşti ale ţăranului olar. Asemenea creatorului, olarul frământă carnea lutului şi, cu dragoste şi meşteşug, scoate la iveală forma perfectă a oalei. Materia vie i se supune şi moare în folosul obiectului. Focul arde pielea pământului, însemnată sau nu, şi eternizează forma. Urmaşi ai lui Adam, făcuţi din lut de mâinile lui Dumnezeu, ne întoarcem în trupul pământului şi ne prefacem ca şi lutul în oale şi ulcele. (more…)

Reper al sărbătorilor mari în lumea ţărănească – fără cruce tot omul e pierdut –, Înălţarea Sfintei Cruci recuperează fragmentar spaţiul sacru şi ne aduce aminte de puterea crucii.



